Complexul brâncovenesc de la Potlogi, Dambovița este situat la 5km de autostrada București-Pitești, pe un drum ce pornește de la km 49 al autostrăzii. Complexul este considerat monument istoric de importanță națională și este reprezentativ pentru arhitectura rezidențială a sfârșitului de secol XVII.

Domnitorul Constantin Brâncoveanu a construit aici în perioada 1683-1698 o curte domnească, din care astăzi se mai păstrează doar Palatul Brâncovenesc, Biserica Sfântul Dimitrie și câteva ruine ale unor dependințe. Domnitorul a cumpărat moșia de la postelnicul Dima și a ales să își stabilească aici o reședință întrucât domeniul se afla pe drumul ce lega fosta capitală a Țării Românești,Târgoviste și Câmpulungul de București și era potrivită ca loc de popas. Avea initial patru scari exterioare, dintre care cea principala urca la foisor. Parterul era o mare pivnita boltita cu o loggie in partea de nord.

 Clădirea are bogate decorațiuni în piatră: portalurile de la intrările principale, coloanele și balustradele foisorului sunt decorate cu ghirlande din frunză de acant, crin, lalea şi garoafă orientală. Decorațiunile interioare, în stuc, reprezintă ornamente florale, de inspirație orientală (turco-persană). Într-una dintre camere, o decorațiune reprezintă vulturul bicefal al Imperiului Bizantin, parte din heraldica voievodului, care era membru al marii familii imperiale bizantine a Cantacuzinilor

Pivnita este monumentala, cu o bolta in calota sprijinita pe un stalp masiv de zidarie.

Etajul cuprindea dormitoarele si salile de receptie, avand in centru, pe latura nordica, o a doua loggie.

Cele trei camere din dreapta, pe latura estica, constituiau apartamentul doamnei, spre vest erau amenajate camera de lucru si dormitorul domnitorului, iar intre ele marele salon de primire a oaspetilor.

O loggie mare, cu coloane si capiteluri de piatra sculptata, ocupa partea centrala a fatadei, opusa intrarii principale, ca la Mogosoaia.

In mijlocul cladirii, inconjurata de incaperile descrise, era camera chelarului, unde se pastrau haine, arme, piese de harnasament, covoare, lenjerie si obiecte de pret - argintarie, carti rare, icoane.

Stucaturile colorate, alcatuind un foarte interesant sistem decorativ, le gasim partial distruse si decolorate la colturile cladirii si la ancadramentele usilor si ferestrelor.

Pisania din foisor, incastrata in perete, cuprinde o inscriptie si un medalion cu stema Tarii Romanesti, prinse intr-un chenar floral.